Povestea Lizetei Ionescu din comuna Izvoarele, adevăratul „ambasador“ al tradiţiilor

La cei 84 de ani pe care îi are, Lizeta Ionescu, din comuna Izvoarele, este un adevărat tezaur uman. Sufletul și energia s-au încăpățânat să rămână, undeva, pe la jumătatea vârstei. Cântă, lucrează la război fără ochelari, se prinde-n hore, merge la tot felul de evenimente cu seniorii comunei și este tare bucuroasă că tradițiile au reînceput să trezească interesul în rândul tinerei generaţii.

Povestea Lizetei Ionescu din comuna Izvoarele, adevăratul „ambasador“ al tradiţiilor

A acceptat să-şi scoată războiul şi în stradă şi să le arate celor interesaţi câte lucruri frumoase şi utile pot face două mâini dibace.

Pentru comuna sa natală, Lizeta Ionescu este o emblemă, iar pentru noi este unul dintre prahovenii desprinşi din poveştile de altădată, în care imaginea vacanţelor la ţară, a bunicilor, a caselor tradiţionale, a istorioarelor despre război, dar şi despre feţi-frumoşi şi zâne vine ca o avalanşă de nostalgie.
Am „bătut“ împreună cu tanti Lizeta la poarta amintirilor, iar prima oprire este în copilăria sa, când ţara ni se afla în anii zbuciumaţi ai celui de-al Doilea Război Mondial. Cerul era brăzdat de lumini, huruielile avioanelor erau înfiorătoare şi erau semnul că lumea trebuia să se ascundă. Oamenii fugeau pe unde puteau. „Zona noastră nu a fost aşa afectată, ţinta a fost Ploieştiul, dar teama domnea pretutindeni. Auzeam discuţii, însă, copii fiind, nu conştientizam noi atât de mult teama morţii. Copilăria a mers mai departe şi în vreme de război, cu jocurile noastre, cu şcoală, cu tot ce era pe atunci“, ne-a mărturisit tanti Lizeta.

Născută şi crescută la ţară, loc pe care n-avea să-l părăsească niciodată, s-a „trezit“ cu războiul de ţesut în casă, cu imaginea femeilor brodând, torcând, împărţindu-şi treburile casnice cu munca la câmp şi grija copiilor, iar la sărbători cu muzica şi horele autentice. Erau acele vremuri în care bucuria, tristeţea, dorul erau spuse prin versuri şi acorduri tradiţionale. Pe mama sa şi-o aminteşte doinind în timp ce „îmblânzea“ iţele războiului, facând, ca prin minune, parcă, „tablouri“ din lână colorată sau resturi de materiale. Copiii aveau şi ei treaba lor, pe lângă răboiul de ţesut, aveau de făcut ghemurile sau depănau pentru suveici, astfel încât treaba să-i fie mai uşoară mamei. După ce venea de la şcoală şi-şi făcea temele, cerea să lucreze şi la război.
A „furat“ tot ce a putut, de la versurile cântecelor create sau ştiute din străbuni de mama sa, până la tot ce a însemnat tehnicile meşteşugurilor tradiţionale.
Înzestrată cu ureche muzicală şi o voce frumoasă, Lizeta Ionescu a fost remarcată de către profesori, iar prima recompensă la muzică a primit-o pe vremea când era în şcoala generală.

 

Vezi toate informațiile AICI.

 

Urmăreşte pagina de Facebook „Ploiesti TV” !

CITEȘTE ȘI:

BNR anunță faptul că ROBOR a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimii 12 ani

Află cum schimbă seceta balanța energetică a României