Astăzi, 19 august 2024, se marchează 143 de ani de la nașterea lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor și profesor de renume, considerat o personalitate artistică de geniu a secolului al XX-lea, cunoscut mai ales pentru cele două Rapsodii Române.
George Enescu s-a născut la Liveni, județul Botoșani, pe 19 august 1881. Prima sa apariție publică în calitate de compozitor a avut loc pe 6 februarie 1898, când a avut premiera lucrarea „Poema română” la Paris, Franța. Ulterior, pe 22 februarie 1900, tot la Paris, a avut premiera „Sonata nr. 2 pentru vioară și pian,” unde Enescu a interpretat la pian.
Pe 15 martie 1915, la București, a avut loc premiera „Simfoniei a II-a în La major op. 17” a lui Enescu. La scurt timp, pe 28 martie 1915, „Simfonia a II-a” a fost dirijată chiar de compozitor la Ateneul Român din București.
Acesta a murit la Paris, în Franţa pe data de 4 mai 1955.
„Lucru curios: nu știam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puțin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influențeze și totuși, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor.”, îi declara George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical și jurnalist de radio.
În timpul studiilor sale la Paris, George Enescu a compus cele patru „simfonii de școală”, printre care se numără: „Poema Română pentru orchestră și cor bărbătesc” (1897), „Sonata pentru pian și vioară în Re major” (1897), „Suita nr. 1 în sol minor, în stil vechi pentru pian”, și „Sonata nr. 2 pentru pian și vioară în fa minor” (1899). Aceste lucrări i-au adus recunoașterea ca tânăr compozitor talentat. De asemenea, printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin.
„De îndată ce am avut la dispoziție un pian, am început să compun.[…] Am schimbat cu o adâncă bucurie instrumentul monodic pe care cântasem până atunci cu un instrument polifonic; după ce nu putusem face altceva decât să execut niște melodii fără cel mai mic acompaniament, ce bine era să mă desfășor acum în acorduri. […] Și – fără să mai stau pe gânduri – am început să compun.”, afirma George Enescu.
