Pe 6 decembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, cunoscut ca protector al copiilor, al marinarilor, al săracilor și al celor aflați în nevoie
Sfântul Nicolae, episcop de Myra (în actuala Turcie), a trăit în secolul al IV-lea și este recunoscut pentru faptele sale de milostenie, dreptate și curaj. Una dintre cele mai cunoscute legende legate de el povestește cum a ajutat trei surori sărace, lăsându-le, în secret, pungi cu aur pentru a putea să se căsătorească. De aici vine și tradiția de a oferi daruri, mai ales copiilor, în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
În popor, Sfântul Nicolae este văzut și ca „Făcătorul de minuni” sau cel care aduce zăpada, fiind legat de începutul iernii. Se spune că își scutură barba albă, iar aceasta transformă vremea într-una de iarnă.
Tradiția românească spune că în seara de 5 decembrie copiii își lustruiesc ghetele, iar dimineața le găsesc pline cu daruri dacă au fost cuminți sau o nuielușă dacă au fost neascultători. Sfântul Nicolae este, de asemenea, ocrotitor al multor biserici și mănăstiri din România, iar în această zi, credincioșii participă la slujbe pentru a-l cinsti pe sfânt.
De sărbătoarea Sfântului Nicolae, fiind o zi cu semnificație religioasă profundă, există câteva lucruri pe care tradiția și credința populară le recomandă să fie evitate. În primul rând, nu este bine să se muncească din greu. Treburile fizice dificile, precum spălatul, cusutul sau alte activități gospodărești solicitante, ar trebui lăsate deoparte pentru a respecta caracterul solemn al zilei.
Sărbătoarea Sfântului Nicolae este un prilej de a face fapte bune. Ignorarea celor care au nevoie de ajutor este considerată nepotrivită, iar gesturile de bunătate, oricât de mici, sunt în spiritul acestei zile.