Dependența de muncă sau mai exact ,,workaholismul” este un fenomen complex, definit în moduri variate de-a lungul timpului ce începe să prindă amploare. Aceasta se caracterizează printr-o muncă excesivă – adesea mult peste cerințele locului de muncă sau nevoile financiare –, prin gândirea constantă la activitățile profesionale și prin lipsa plăcerii în muncă.
Pentru mulți, workaholismul este privit ca o condiție necesară pentru succesul profesional. Astfel, chiar și atunci când li se oferă oportunitatea de a lua o pauză, unii indivizi găsesc extrem de dificil să se desprindă de responsabilitățile de serviciu.
Totusi, studiile au arătat că workaholismul este asociat cu o serie de probleme de sănătate mintală, inclusiv anxietatea, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), depresia și tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), potrivit Britannica. De asemenea, muncitorii compulsivi tind să aibă un risc mai mare de afecțiuni cardiovasculare și alte boli cronice, cauzate de stresul prelungit și lipsa recuperării adecvate. Deși termenul „workaholism” a devenit uzual, cercetările științifice în domeniu sunt relativ limitate și fragmentare.
Implicarea în muncă reflectă o atitudine pozitivă față de activitățile profesionale și un angajament sănătos, în timp ce workaholismul implică modele comportamentale compulsive și o relație dezechilibrată cu munca. De aceea, o persoană cu un grad ridicat de implicare profesională poate lucra intens, dar își poate păstra echilibrul între viața personală și cea profesională, lucru care nu este valabil în cazul workaholicului.
Ce ajungem să pierdem în urma acestei dependențe
Workaholismul nu ne afectează doar pe noie, ci are și un impact semnificativ asupra celor din jurul nostru. Implicarea excesivă în muncă dezechilibrează viața personală, făcând dificilă armonizarea nevoilor familiale și sociale cu cerințele profesionale. Relațiile interpersonale au de suferit, iar soții și copiii persoanelor dependente de muncă pot ajunge să se simtă singuri, neglijați sau abandonați emoțional și fizic. Această ruptură poate tensiona relațiile de cuplu și, în multe cazuri, poate conduce la divorț. De asemenea, workaholismul generează efecte negative și la locul de muncă, cum ar fi absenteismul, fluctuația de personal sau scăderea productivității.
Cum putem ajunge la un echilibru
În ceea ce privește recuperarea, aceasta presupune nu doar reducerea orelor de muncă, ci și restructurarea atitudinilor față de succes și valoarea personală. Programele de terapie cognitiv-comportamentală pot ajuta la identificarea și modificarea tiparelor de gândire disfuncționale, cum ar fi perfecționismul extrem sau teama de eșec. De asemenea, tehnici precum managementul timpului, stabilirea obiectivelor realiste și cultivarea intereselor personale în afara muncii sunt esențiale pentru a preveni recăderea. Iar in final cu un rol extrem de important vine sprijinul social – fie prin familie, fie prin grupuri de suport – joacă un rol important în procesul de recuperare, oferind persoanei dependente de muncă modele sănătoase de relaționare și relaxare.