Vineri, 17 ianuarie 2025, se prăznuiește Sfântul Antonie cel Mare, un sfânt mai puțin cunoscut de către majoritatea oamenilor

Sfântul Antonie cel Mare, considerat întemeietorul vieții monahale, a trăit între secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Potrivit crestinortodox.ro, el este unul dintre cei mai reprezentativi asceți, întruchipând duhul vieții călugărești. Născut în anul 251, în satul Coma din Egiptul de Mijloc, într-o familie de țărani creștini înstăriți, Antonie a fost crescut în credință.

La vârsta de 20 de ani, după moartea părinților săi, căutând un sens în viață, a auzit în biserică îndemnul lui Hristos:

Sfântul Antonie cel Mare, considerat întemeietorul vieții monahale, a trăit între secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Potrivit crestinortodox.ro, el este unul dintre cei mai reprezentativi asceți, întruchipând duhul vieții călugărești. Născut în anul 251, în satul Coma din Egiptul de Mijloc, într-o familie de țărani creștini înstăriți, Antonie a fost crescut în credință.

La vârsta de 20 de ani, după moartea părinților săi, căutând un sens în viață, a auzit în biserică îndemnul lui Hristos:”Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi„. Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate.

După o perioadă de nevoință într-o colibă de lângă satul natal, sub îndrumarea unui ascet mai în vârstă, Sfântul Antonie cel Mare s-a retras într-un mormânt idolesc pentru a-și intensifica asceza. La vârsta de 35 de ani, s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului, unde a trăit timp de 20 de ani. În această perioadă, Sfântul Antonie a îndurat încercări grele, inclusiv atacuri demonice, care l-au slăbit aproape de moarte. Ucenicii săi, îngrijorați de starea lui, l-au convins să părăsească locul.

După aceasta, Antonie a devenit părintele duhovnicesc al multor monahi din comunitățile monastice egiptene, dintre care cele mai cunoscute erau Nitria și Sketis. În anul 310, el a călătorit la Alexandria pentru a sprijini creștinii persecutați în timpul prigoanei lui Maximin. Doi ani mai târziu, în 312, s-a retras definitiv pe Muntele Kolzim, în adâncul deșertului, unde a trăit până la sfârșitul vieții, alături de doi ucenici. Din acest loc izolat, Antonie a ieșit doar pentru a-și vizita discipolii sau pentru a merge la Alexandria, inclusiv pentru a-l sprijini pe Sfântul Atanasie cel Mare, care era persecutat de arianism.

Sfântul Antonie cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 356, în deșertul de pe malul drept al Nilului, lăsând în urma sa o moștenire spirituală profundă pentru monahismul creștin.