Numărul grădinițelor publice din România a scăzut cu 17% în ultimii 30 de ani, conform unui comunicat al Fundației Friedrich Ebert România. În 2023, în regiunea București-Ilfov funcționau 558 de unități de învățământ preșcolar (cu sau fără statut juridic de „grădinițe”), dintre care doar 309 erau publice, comparativ cu 349 de grădinițe publice în 1990!

„În 2023, România avea un total de 10.485 de unități de învățământ preșcolar (cu sau fără statut juridic de «grădinițe»), în scădere față de cele 12.529 de grădinițe din 1990, ceea ce reprezintă o reducere de 16% în 30 de ani”, a transmis sursa citată.

Dintre cele 10.485 de unități de învățământ preșcolar din 2023, 9.859 erau publice, adică 94%. Totuși, în zonele urbane, s-a observat o creștere semnificativă a numărului de grădinițe private.

În regiunea București-Ilfov, în 2023, dintre cele 558 de unități de învățământ preșcolar, doar 55% erau publice (309), în timp ce 45% (249) erau private. Această situație contrastează cu 1990, când toate cele 349 de grădinițe din acea regiune erau publice, subliniază fundația.

În ceea ce privește participarea la educația preșcolară, în 2023, 60% dintre copiii cu vârste între 3 și 6 ani erau înscriși într-o unitate de învățământ preșcolar, față de 54% în 1990.

Deși numărul cadrelor didactice din învățământul preșcolar a rămas constant (aproximativ 37.000 de profesori), scăderea numărului de grădinițe a dus la suprasolicitarea acestora.

Fundația Friedrich Ebert România atrage atenția asupra importanței educației timpurii, subliniind că, pe lângă dezvoltarea abilităților sociale, cognitive și emoționale, copiii care urmează educația preșcolară au șanse mai mari de succes educațional și profesional pe parcursul vieții.

În acest context, este necesar ca România să adopte politici publice dedicate învățământului preșcolar, pentru a crește numărul de grădinițe în raport cu nevoile regiunilor și ale populației. Fundația subliniază că reducerea numărului de grădinițe duce la creșterea costurilor pentru familii (de exemplu, înscrierea copiilor la grădinițe private) și poate limita posibilitatea părinților, în special mamelor, de a reveni la muncă.

În acest sens, politicile publice ar trebui să fie dezvoltate în colaborare cu asociațiile de părinți și experți în domeniu, pentru a răspunde nevoilor celor mai afectați de aceste schimbări.