Crăciunul este sărbătoarea care reunește familia în jurul mesei, iar tradițiile culinare din această perioadă sunt adânc înrădăcinate în istoria și obiceiurile poporului român/ Unele dintre ele, precum prepararea mâncărurilor ritualice sau obiceiul legării picioarelor mesei cu lanțuri, ne dezvăluie legătura strânsă dintre sacralitate și viața cotidiană!

Un element distinct al sărbătorilor de altădată era „stolnicul”, un simbol al ospitalității și generozității specifice acestui sezon.

Ce este stolnicul?

Stolnicul, un preparat tradițional rar întâlnit astăzi, era o mâncare festivă pregătită special pentru Crăciun în unele regiuni ale țării. De obicei, acesta consta într-o combinație de cereale, carne și legume, asezonate cu mirodenii locale. Se servea în mijlocul mesei, având rolul de a aduna membrii familiei în jurul său, simbolizând unitatea și belșugul.

Numele „stolnic” provine dintr-o funcție boierească din Evul Mediu, stolnicul fiind cel care organiza mesele domnitorului. Prin analogie, stolnicul de Crăciun era văzut ca un preparat „de seamă”, destinat unei ocazii speciale.

De ce se legau picioarele mesei cu lanțuri?

Un alt obicei străvechi, întâlnit mai ales în zonele rurale, era legarea picioarelor mesei cu lanțuri. Acest gest avea o semnificație profund simbolică, menită să asigure armonia și stabilitatea în familie. Lanțurile erau un simbol al legăturilor puternice dintre membrii familiei, iar ritualul avea rolul de a proteja casa de influențe negative și de a atrage norocul în anul ce urma.

Uneori, se spunea că acest obicei „ține spiritele rele la distanță”, prevenind discordia în familie sau neînțelegerile. După masă, lanțurile erau desfăcute, ca un gest de eliberare a binecuvântărilor asupra casei și a celor care locuiau în ea.

Elemente ritualice ale mesei de Crăciun

Masa de Crăciun era mai mult decât o simplă ocazie de a savura mâncăruri delicioase. Ea devenea un spațiu sacru, încărcat de semnificații:

  • Pâinea ritualică – În multe regiuni, pâinea servită era modelată în forme speciale, precum crucea sau cercul, simbolizând belșugul și protecția.
  • Carnea de porc – Pregătirea preparatelor din carne de porc (sarmale, cârnați, piftie) nu era doar un act culinar, ci și o celebrare a abundenței și a muncii depuse pe parcursul anului.
  • Coliva – În unele comunități, coliva era adusă pe masă ca semn al recunoștinței pentru cei plecați din familie și ca o rugăciune pentru ocrotirea celor vii.

Păstrarea și reinventarea tradițiilor

Deși unele obiceiuri, precum stolnicul sau legarea mesei cu lanțuri, au devenit rare, ele rămân mărturii ale felului în care sărbătorile îmbină aspectele spirituale, sociale și culturale ale vieții românilor. Redescoperirea acestor tradiții poate aduce un plus de semnificație momentelor petrecute în familie, reînviind magia autentică a Crăciunului.

Astfel, sărbătoarea nu este doar despre daruri și bucate, ci despre legătura profundă cu trecutul nostru, cu valorile și simbolurile care ne definesc.