Dintre toate obiceiurile pascale, vopsitul ouălor este, de departe, cel mai iubit și mai răspândit. Oul, simbol universal al genezei, al fertilității și al reînnoirii, capătă în spațiul românesc valențe profund creștine, dar și o valoare artistică
Legenda ouălor roșii: Cea mai cunoscută poveste spune că Sfânta Maria Magdalena a așezat un coș cu ouă la baza crucii pe care era răstignit Iisus. Sângele Mântuitorului a picurat peste ele, înroșindu-le. De atunci, culoarea roșie este predominantă în casele românilor, simbolizând jertfa supremă, dar și bucuria și miracolul Învierii.
Arta încondeierii: Dacă oul roșu simplu, vopsit adesea în foi de ceapă, se găsește pe mesele tuturor, în regiuni precum Bucovina, Vrancea sau Muscel, arta decorării atinge un cu totul alt nivel. Femeile folosesc o unealtă specială numită chișiță (un bețișor de lemn cu un mic tub de cupru la capăt) și ceară curată de albine, topită. Este un proces de o răbdare rară, în care oul este scufundat succesiv în băi de culoare (tradițional obținute din coajă de măr, frunze de nuc sau roibă), mergând de la nuanțele cele mai deschise la cele mai închise.
Modelele desenate cu ceară nu sunt alese la întâmplare, ci reprezintă un alfabet vizual ancestral, o rugăciune scrisă în simboluri:
-
Crucea Paștelui: Reprezintă credința și echilibrul lumii.
-
Spicul de grâu: Invocă belșugul și recoltele bogate.
-
Frunza de stejar: Este simbolul forței, al rezistenței și al puterii.
-
Calea rătăcită: Un motiv sinuos care ilustrează destinul omului în viață, cu alegerile și drumurile sale neprevăzute.
-
Soarele sau Steaua: Reprezintă divinitatea, lumina dătătoare de viață și speranța.
Mai multe stiri pe New Home Page – Ploiești TV.
Ne găsești pe pagina de Facebook Ploiesti TV.
